În mod normal, augustul este luna în care Palatul Parlamentului rămâne al turiștilor. Constituția prevede două sesiuni ordinare pe an — februarie–iunie și septembrie–decembrie — iar între ele, prin tradiție, se lasă liniștea. Augustul 2026 nu respectă însă tradiția: Camera Deputaților a lucrat în sesiune extraordinară între 3 și 6 august, iar Biroul permanent a convocat deja următoarea, pentru 11 și 12 august. Nu dintr-un exces de zel legislativ, ci pentru că scadențarul PNRR nu ține cont de vacanțele parlamentare.
Ce s-a votat în săptămâna de „vacanță"
Ordinea de zi aprobată luni, 3 august, a fost scurtă, dar grea: Strategia națională pentru conservarea biodiversității 2026–2030 — jalon asumat în PNRR —, modificări la OUG 62/2025 privind programul european SAFE, propunerea legislativă privind integritatea, redepusă de PNL și USR după respingerea din Senat, și legea decarbonizării sectorului energetic, retrimisă de Senat cu amendamente. Deputații au lucrat luni și miercuri în plen, marți și joi în comisii — un program comprimat, croit pe termene, nu pe dezbatere.
Amendamentul de 180 de voturi
Miercuri, 5 august, Camera — for decizional — a adoptat legea decarbonizării sectorului energetic cu 180 de voturi „pentru", 9 „împotrivă" și 27 de abțineri; alți 80 de deputați nu și-au exprimat votul. Miezul legii nu mai este însă decarbonizarea, ci amendamentul introdus de PSD și susținut de AUR: nicio capacitate de producție de energie pe bază de cărbune nu poate fi închisă înainte ca alte surse alternative să fie puse în funcțiune.
Sună a prudență. Numai că formularea lovește într-un angajament pe care România nu doar că și l-a asumat, ci l-a și încasat: jalonul 114 din PNRR, privind calendarul de închidere a capacităților pe cărbune, a fost îndeplinit, validat și plătit prin cererea de plată numărul 2. Ministrul investițiilor și proiectelor europene, Dragoș Pîslaru, a avertizat că amendamentul redeschide un jalon închis, cu risc de restituire a banilor și de blocaj la cererile de plată 5 și 6. Sebastian Burduja (PNL) a fost mai direct: „legea nu va fi promulgată". Iar președintele Nicușor Dan a anunțat că va analiza actul „cu maximă responsabilitate" și va uza de „toate prerogativele constituționale" — în traducere: retrimitere la Parlament sau sesizarea Curții Constituționale.
Cealaltă tabără nu este lipsită de argumente. Ilie Toma (PSD) a amintit în dezbateri că o centrală oprită mai mult de trei luni repornește foarte greu, iar George Simion a rezumat plastic: „lumea trebuie să aprindă lumina". Securitatea energetică este o preocupare legitimă, mai ales într-o țară care a văzut iarna prețuri record. Dar pentru ea există un instrument: negocierea cu Comisia Europeană a unei revizuiri a PNRR. Un amendament care rescrie unilateral un angajament deja plătit nu este politică energetică — este o factură amânată.
Cealaltă decarbonizare, fără scandal
Contrastul săptămânii vine tot din energie. Marți, 4 august, președintele a promulgat Legea nr. 168/2026 privind decarbonizarea sectorului de încălzire și răcire, publicată miercuri în Monitorul Oficial nr. 647: ținte de energie regenerabilă de 35,9% în 2027, în creștere până la 41,4% în 2030. Aceeași temă, același Parlament, aceeași săptămână — dar un act construit pe traiectorie predictibilă, promulgat fără nicio dramă. Se poate, deci. Diferența nu o face subiectul, ci disciplina de a nu lega tranziția energetică de excepții negociate în plen.
Integritatea, la al doilea drum
Pe fundal, legea integrității își continuă traseul sinuos: respinsă în Senat, unde PNL și USR au acuzat amendamente neconstituționale, a fost redepusă la Cameră și pusă pe ordinea de zi în procedură de urgență. Indiferent de deznodământ, metoda spune ceva despre felul în care legiferăm: actele normative importante nu mai parcurg un drum, ci un du-te-vino, în care fiecare cameră rescrie ce a decis cealaltă, iar versiunea finală depinde de cine prinde ultimul vot.
Morala unui august aglomerat
Să fim corecți: un Parlament care muncește în august este, în sine, o veste bună. Sesiunile extraordinare din 3–6 și 11–12 august — a doua dedicată, între altele, accelerării dezinstituționalizării adulților cu dizabilități, prin completarea Legii nr. 7/2023 — arată o instituție capabilă să se miște când există termene. Problema nu este calendarul, ci incoerența: aceeași majoritate care se reunește extraordinar ca să bifeze jaloane PNRR votează, în aceeași săptămână, un amendament care pune în pericol banii deja încasați pe un jalon închis.
Legiferarea are o singură monedă forte: predictibilitatea. Investitorii, Comisia Europeană și, până la urmă, cetățenii nu citesc stenogramele — citesc consecvența. Când angajamentele devin negociabile retroactiv, costul nu se măsoară doar în cereri de plată suspendate, ci în încrederea că ce votează Parlamentul României rămâne valabil și după ce se sting luminile în sala de plen. Iar asta, spre deosebire de centralele pe cărbune, nu se repornește în trei luni.